Arhiva categoriei: De ce ne merităm soarta…

Şi bizonii plîng cîteodată

Într-o lume a cipurilor, în care până şi necuvântătoarele au „capsa de veghe” la ureche, nouă parcă ni s-au prăjit toţi senzorii. Alegeri vin, alegeri trec. Aleşii se petrec şi ni se intersectează doar la vreme de scrutine. După ce se văd sloboziţi în urne, gata!, iar se petrec şi noi tot cu buza siliconată rămânem, ca debutantele de pe centură – şi bătuţi, şi penetraţi, şi cu banii luaţi. Vai de mama cui ne-a făcut cu mutre de handicapaţi!
Aşa ne trebuie, doar am deprins lecţia decapitaţilor, că unde nu-i cap, vai de picioare! Vorba unui miliţian de la Poliţia TF, care, pe fondul unui val de gesturi suicidale comise de către deraiaţi ai sorţii, ne avertiza grijuliu: „Care vreţi să vă suicideţi pe calea ferată, aveţi grijă că s-ar putea să rămâneţi fără picioare sau fără cap şi după aia tre’ să trăieşti toată viaţa handicapat! Nu vă puneţi cu trenu’, că-i prost, n-are decât două clase! Nu vă râdeţi, că nimeni nu vă poartă de grijă şi nici nu vă plânge, că doar n-aţi murit în Afganistan! Credeţi că-i pasă cuiva de mortăciunile de la barieră?!”
Aşa-i, dom’ poliţist. Noi crăpăm aici, la noi acasă, unde nu se mai practică viaţa pe termen lung, pentru că şi acarul s-a aruncat de la înălţimea visurilor direct în haz-naua cu speranţe intrate-n putrefacţie şi nu mai are cin’ să schimbe macazul. De aia, în condiţii de criză economică generalizată, guvernanţii ne-au lăsat de izbelişte, îngrijoraţi fiind doar de o minoritate borşit de bogată şi imună la zbaterile plebei. De ce? Pentru că sărăcia este unealta ideală pentru manipulare şi stăpânire totală. Pentru că sunt direct interesaţi să gândim mai puţin, să trăim mai puţin, să luăm calea acarului.
Avem ce merităm, nu-i aşa? Numai că, fie şi handicapaţi cum ne cred, tot am înţeles că vine o vreme pentru toate. Crăpa-le-ar capul! Puţintică răbdare; şi bizonii plâng câteodată!

Din volumul Murim cu viaţa în braţe – Editura Pastel – 2010
продвижение сайтаcar cover traffic wardenдобавить сайт в яндекс каталогFulda Kristall 4×4

Hapuri guvernamentale

Am constatat că este la modă propovăduirea apocalipsei economice. Să nu exagerăm! Totul e să fim pregătiţi. Nici o problemă. Noi, românii, chiar suntem dotaţi pentru orice… eventualitate. În ceea ce priveşte traversarea crizei, deprinşi fiind cu tranziţii îndelungate, avem reţeta la purtător şi suntem gata să o punem în valoare. Nefiind un secret de stat, compoziţia este la vedere.

Se ia un instinct viguros de suportabilitate, plus vreo zece duzini de iluzii, cărora li se adaugă şi o porţie dublă de toleranţă stropită cu un praf de copt neuronii. Se frământă cu picioarele, rar, apăsat şi fără întrerupere, de-a lungul a trei-patru generaţii, apoi se depune la loc ferit de ochii lumii.
Se acoperă cu un văl negru şi se lasă la dospit până-n amurgul delicat al raţiunii. Termenul de valabilitate este nelimitat.

Produsul, sub formă de hapuri inodore, incolore, are indicaţii terapeutice dintre cele mai diverse.
Se administrează, deopotrivă, atât pentru combaterea exceselor de demnitate, cât şi pentru inducerea stării de confort şi de stabilitate în perioadele de criză de orice natură.
Creşte considerabil gradul de suportabilitate la declaraţii mincinoase.
În combinaţie cu praf de tămâie, scurtează perioada de convalescenţă, atât la persoanele vârstnice, cât şi la copiii îndelung înfometaţi.
Stimulează rezistenţa timpanelor în campaniile electorale.
Anihilează reacţiile de revoltă în cazurile de încălcare gravă a drepturilor fundamentale ale omului.
Scade apetitul de viaţă civilizată, iar atunci când situaţia o cere, asigură un sfârşit sigur şi rapid.
Dozele şi modul de administrare: se aplică fără prescripţii elaborate prin ordonanţe de urgenţă.
Reacţiile adverse: sunt anulate de forţele de reacţie rapidă.
Contraindicaţii: doar pentru sugacii poporului.

Din volumul Murim cu viaţa în braţe – Editura Pastel – 2010
дайвинг мальдивыпродвижение сайтов в гугладвокат юридическая консультацияKristall Supremo

Tâmpiţii de serviciu ai clasei politice

Fără politică, omenirea ar fi fost condamnată la onoare. Cum însă onoarea este doar un pretext dinamic al aparenţelor, o autosugestie a ticăloşilor pentru a fi servită tâmpiţilor, specia născocită de Adam şi Eva defilează despuiată, braţ la braţ cu josnicia zădărniciţilor. Drept urmare, mărşăluind prin diverse politici, specia a scăpat în hârdăul crizei. Nu cea economico-financiară, despre care se tot rostesc diverse vorbe-îndemnuri spre autodistrugere, ci una morală, în care am păşit ireversibil, cu mult înainte de naşterile mamelor noastre. Rezultatul este vidul care a condus la generalizarea mediocrităţii şi a prostului gust.

Că viermilor trufaşi, cu false ţinute verticale nu le este ruşine, este deja un fapt binecunoscut. Ei sunt specia care trăieşte în concubinaj cu toate târâtoarele (târâturile!) alcătuite din glod şi cruci negre, ce stau de veghe morţilor fără demnitate. De aici încolo, totu-i criză! Dar cine să ia în seamă o asemenea abordare? Mai degrabă, drept pretext al vremurilor tensionate, exersăm lipsa de moralitate, iluzionându-ne că facem istorie! Numai că „istoria este o voce care face să răsune de-a lungul secolelor legile Binelui şi ale Răului. Părerile se modifică, manierele se schimbă, crezurile se ridică şi coboară, dar legea morală este scrisă pe tablele eternităţii”, spunea James A. Forude. Ei, şi? Noi am rămas ce-am fost, ba chiar mai jos. De aceea suntem tâmpiţii de serviciu ai clasei politice, iar pe tablele eternităţii vor rămâne doar scursurile răului, numele trădătorilor şi paroxismul asociat crizei morale.

Despre imoralitatea speculaţiilor, dincolo de orice limită a bunului-simţ, se va discuta în paralel ori peste rateurile pe care, abandonându-ne în intimitatea lirică a nepăsării, cel mai adesea le aplaudăm, ignorând că, în realitate, un trecut devine istorie doar atunci când generaţiile care se succed poartă amprenta evoluţiei.

Din volumul Murim cu viaţa în braţe – Editura Pastel – 2010

DSC_0011
продвижение сайта по москвецены на дайвинг в пхукетепосуда из россиимосква лапландия