Nu pot nu vreau să fiu ca lumea flip

Estetica sufletului

Sufletul este asemeni timpului, îl consumăm dar nu îl vedem.
Sufletul este felinarul care ne luminează drumul de zi şi de noapte. Timpul este simfonia care îl acompaniază.
Cînd felinarul se stinge, simfonia-şi consumă ultimele acorduri.
De la o vreme, gramofonul timpului meu dă semne de epuizare, zgîriind discul uzat al trecerii mele şi brusc, m-am hotărît să fiu tandră, să-mi invit sufletul la o vorbă de taină.

– Iată-mă, suflete, sînt a ta toată. Arată-mi unde am greşit, dojeneşte-mă ş-apoi iartă-mă, dacă mai poţi.
– Te-aştept de-o viaţă, gazda mea rătăcitoare. M-ai lăsat singur, adesea în bezna jertfei. Am multe să-ţi spun. Acum taci şi ascultă-mi „spovedania”, de vei răbda.

De cînd te locuiesc, mi-ai lepădat în cale toate sfîşierile tale, toate dezamăgirile, şuvoaie de lacrimi lăuntrice, doruri reprimate, vise abandonate, amărăciuni acumulate, înfrîngeri, regrete.
De cîte ori ai avut chef, m-ai împovărat cu amintiri dulci-amare, cu eşecuri, cu strigăte înăbuşite, cu emoţii, cu spaime, cu frustrări, cu scrîşnetul rateurilor.
De-atîtea ori am plîns, văzîndu-ţi neputinţa de a fi de folos semenilor tăi.
M-ai învăţat să ascult balada durerii în singurătate, în vreme ce tu te refugiai în focul vieţii care te mistuia.
M-ai expus în toată goliciunea, tuturor intemperiilor care m-au devorat.
Pentru că nu m-am îndurat să te părăsesc, de-atîtea ori am asistat neputincios la morţile şi la învierile tale.
Eu îţi ofeream primăvara, tu mă izgoneai în viscolul iernilor din mintea ta.
Adesea, crezîndu-mă naiv, ai lăsat să fiu rănit, pentru că nu te mai saturi să asculţi istoriile destinelor frînte. Ai conjugat dureri, ai metabolizat pierderi, întunecîndu-ţi calea, sfîşiindu-mă.
M-ai oferit ca pe o pradă, m-ai îndatorat cu un oftat pentru fiecare greşeală a ta, a lor, a oricui…
Eu ţi-am dăruit viaţa, tu mi-ai oferit iarmarocul morţii porţionate-n zile rănite.

Mi-e dor de tine, nu mă mai abandona. Tu eşti odaia mea caldă. Te rog, mîngîie-mă cu un gînd frumos. Nu-mi doresc daruri de la tine, ci doar o minimă igienă – linişte, un zîmbet cald, nădejde-n Dumnezeu şi-o rază de cuget curat.
Te-am iertat de-atîtea ori, pentru că te iubesc. Ţi-am iertat lacrima vărsată pentru zbaterile vieţii. Ţi-am iertat rătăcirile, ţi-am iertat îndoielile.
Ridică-te! Fii echilibru, bucurie, iertare, bunătate. Fii iubire şi nu te voi părăsi curînd.
Fii sprijin, fii pace, fii alinare, fii armonie.
Făureşte cu răbdare estetica sufletului tău, care te va locui pînă cînd îţi vei fi parcurs calea.
как готовить пастустатья 190 ук украины мошенничествопродвижение googleRitmix FMT-A710

12 păreri la “Estetica sufletului

  1. Violeta Olaru

    „Sufletul este felinarul care ne lumineaza drumul de zi si de noapte”…………………….si cu sufletul citesc aceste randuri………sant anesteziata ….FELICITARI!

    Răspunde
  2. monica

    cele citite m-au facut, asa cum ai zis Felicia, sa am o intalnire cu mine insami…si iata ce-a iesit din discutia mea cu sufletul… care , uneori, ma mai si cearta..”..Ti-ai bagat in cap sa uiti si sa arati bine? imi spunea sufletul.. Super. De la cap pleaca totul, in general. Propune-ti sa arati bine, pe zi ce trece din ce in ce mai bine, nu neaparat sa slabesti. Asta vine cu timpul.Uita-te zilnic in oglinda si admira-te pentru ca zilnic vei descoperi ceva frumos la tine. Daca ai fata putin sifonata sigur vei vedea ca ai mai slabit putin in talie. Daca talia e inca groasa sigur vei descoperi ca iti sta foarte bine bluza cea noua pe care ar fi bine s-o fi cumparat deja. Du-te la firmele de cosmetice la Univ sau in alta parte si arata-te interesata de N produse. Spune ca ai vrea sa.. sau sa….putina atentie nu strica, dar iti prinde bine pentru un timp. Fa-te interesata de produse bune, scumpe, da-ti importanta, si cand esti singura in casa, iar daca mergi la colt dupa paine, nu uita rujul de pe buze. Putin cate putin face mult. O sa vezi. Sigur vei gasi bani sa-ti cumperi un mic amanunt atunci cand simti nevoia, ceva pentru sufletul tau, numai al tau. Mananci mai putin in ziua aceea. ( ceea ce este foarte b.ine, completez eu…in gand!) .Ha! ha! Gandeste ca ai bani, ca ai carduri, ca te simti minunata si ca esti super incantata de tine. Viziteaza mai des marile magazine si da-te importanta. Probeaza ce-ti place ,ca e gratis si, daca vezi ca te incanta tare ,o sa si cumperi.. ( alta zi in care nu mananc!!).Uita-te in oglinzile magazinelor cand treci prin fata lor si spune-ti ca arati bine, ca-ti place cum te-ai imbracat. Apropo…zilnic ai grija de hainute.. . Incearca. Spune-ti ca meriti mai mult si vei avea. ,”
    Nu insitati asupra trecutului, asupra lucrurilor care nu au funcţionat cum trebuie sau a eşecurilor anterioare. În acelaşi mod, nu visaţi la un viitor idealizat care nu există sau nu vă îngrijoraţi că nu s-a întâmplat, încă. Oamenii fericiţi trăiesc pentru prezent şi au moduri pozitive de a gândi. Dacă nu puteţi fi fericiţi astăzi, ce vă face să credeţi că mâine va fi diferit?

    Răspunde
    1. Felicia Popa Autor articol

      Splendid efectul întîlniri cu tine însăţi, Monica!
      Sînt încîntată de îndemnurile pe care ţi le face sufletul tău.
      În ceea ce priveşte eşecurile, ştii, acestea se constituie în lecţii de viaţă.
      Fericirea este doar o convenţie, important este să o căutăm, să o generăm şi ne înseninează existenţa.
      Te îmbrăţişez

      Răspunde
  3. anita ovidiu

    Ma intreb daca cea ce a-ti scris ……a-ti scris la un moment de cumpana sufleteasca………..din suflet ………….sau a-ti ales cuvintele din memoria sufletului………

    Răspunde
    1. Felicia Popa Autor articol

      Bună ziua, domnule Anita Ovidiu.
      Dacă acest eseu-îndemn v-a fost de folos, sînt încîntată. Este exact ceea ce am dorit atunci cînd am scris – să dau un semnal în ceea ce priveşte ratarea, de către cei mai mulţi dintre noi – a propriilor vieţi. De ce? Paradoxal! Pentru „a fi în rînd cu lumea”, ceea ce, adesea, conduce la mutilarea destinelor. Aţi înţeles, desigur, mesajul meu.
      În ceea ce priveşte jena de a face cruce în public, am avut şi eu acest disconfort, dar uşor diferit – mă gîndeam că o parte dintre cei prezenţi vor păcătui, ironizănd gestul meu, de aceea, adesea renunţ să fac acest gest, dar adresez un gînd de mulţumire lui Dumnezeu, Mîntuitorului sau Maicii Domnului.

      Nu, nu am scris într-un moment de cumpănă. Cam tot ceea ce scriu este consecinţa acumulărilor a 25 de ani de jurnalism, timp în care am asistat, cel mai adesea neputincioasă, la derularea catastrofală a vieţii celor mai mulţi dintre semeni. Cei care mă cunosc şi care au urmărit traseul meu profesinal cunosc acest aspect. Îmi iubesc Ţara, iubesc oamenii şi fac tot ceea ce îmi stă în putinţă să le fiu de folos.
      Desigur, multe ar fi de adăugat, conchid însă prin a vă mulţumi pentru aprecierile Dumneavoastră.
      Vă doresc sănătate, viaşă lungă şi frumoasă.
      Doamne ajută.

      Răspunde
  4. olga papp

    Rar mi-a fost dat sa citesc asemenea randuri-ganduri, de o exceptionala frumusete-descriere si sensibilitate a sufletelor noastre …le-am si notat in caietul meu de suflet..un dialog ce ni-l facem fiecare,cu sinceritate si lacrimi…suntem iubire sa dam iubire si vom primi iubire !…ma plec si va multumesc , scumpa , distinsa si plina de har scriitoricesc…OMULUI,FELICIA POPA ! sa ne traiti multi si fericiti ani !!!

    Răspunde
    1. Felicia Popa Autor articol

      Sînt copleşită, distinsă doamnă Papp. Vă mulţumesc pentru aprecierile Dumneavoastră, care se constituie într-o distincţie preţioasă pentru mine. Vă doresc sănătate, viaţă lungă şi frumoasă. Cu recunoştinţă, vă îmbrăţişez.

      Răspunde
  5. Popa Gabriela

    Sunt toate spuse atat de frumos, real atat de… nu pot descrie ce simt. dar ma regesesc in fiecare cuvant, in fiecare idee, metafora,in suflet . Totul te inalta , te coboara si ma gandesc ce fel de” toc” aveti in minte de usurinta de expmirare, simtire de parca vine de la sine. Eu zic asa , putini oameni au un asemenea talent sau cum sa-l numesc – har.Cu stima, Gabriela Popa

    Răspunde
    1. Felicia Popa Autor articol

      În 25 de ani de jurnalism, am asistat la numeroase sfîşieri dramatice. Unele la vedere, aletele în culisele societăţii. Am întîlnit mii de nefericiţi ai soartei, pe care nu i-am putut ajuta efectiv – rareori am putut să le fiu de folos cu ceva. I-am ascutat, le-am dat o sugestie, dar din păcate, nu am avut pîrghiile prin intermediul cărora să pot schimba esenţialmente ceva. Toate acestea m-au atins profund… În fine, riscurile mesriei, căreia m-am dedicat cu tot potenţialul din dotare. În ceea ce priveşte harul, nu am nci un merit dacă este, pentru că e un dar de la Dumnezeu, iar eu trebuie să îl pun în valoare, prin munca mea.În acest sens, Petre Ţuţea sunea: „inspiraţia este divină” şi avea dreptate.
      Vă mulţumesc frumos, distinsă Doamnă Popa, pentru aprecierile Dumneavoastră care sînt cea mai înaltă distincţie.
      Cu toată consideraţia,
      eu

      Răspunde
  6. monica

    da…tulburator….te indeamna la meditaie si, mai ales, la o autoevaluare…inca mai „digerez” cele citite….in special..”Eu îţi ofeream primăvara, tu mă izgoneai în viscolul iernilor din mintea ta.” oare cate primaveri am ratat in lupta aceasta dintre suflet si minte?? voi raspunde mai tarziu…
    O zi buna, suflet mare..

    Răspunde
    1. Felicia Popa Autor articol

      Uneori, trebuie să avem o întîlnire cu noi înşine, pentru a ne privi în toată goliciunea, pentru a ne certa, a ne ierta şi pentru a… supravieţui.
      Mulţumesc frumos.
      Zile senine, cu primăvara la purtător!

      Răspunde

Lasă un răspuns