Nu pot nu vreau să fiu ca lumea flip

Mai du-te-n gîndurile mele!

Ori de cîte ori eşti epuizat, debusolat, trist sau deznădăjduit, te întîlneşti în taină cu un gînd care vine să te mîngîie, să te încurajeze, să îţi dea o doză de judecată cumpănită. Uneori ai şansa ca la întîlnire să vină gîndul bun, frumos şi înţelept, care îţi ascultă în linişte spovedania, îţi şterge lacrima care a uitat să cadă şi apoi dispare discret, pentru a face loc altui gînd, care să îţi dea povaţă, să te lumineze.
Nici nu apuci să spui Doamne ajută, că printr-o fisură a minţii dă buzna un gînd ţicnit care îţi sparge toate intenţiile, îţi însîngerează speranţele, îţi măcelăreşte neuronii, îţi striveşte toate sinapsele care-i stau în cale şi apoi o zbugheşte, penetrîndu-ţi cortexul cerebral, pe unde pătrunde o ceată de gînduri destrăbălate, care se tolănesc pe ultimii neuroni rămaşi în viaţă. Se aşează confortabil şi încep reprezentaţia.
Aparent în glumă, unul îţi demonstrează cum simulînd prietenia, onorabilitatea, poţi să fii cel mai periculos duşman. Altul te îndeamnă ca fiecare cuvînt să-ţi fie minciună. Un altul te ameninţă că vei muri sărac dacă nu vei învăţa să furi, să urăşti, să înşeli. Cel mai dezorientat vorbeşte singur, iar cel care părea mai potolit, începe să sforăie mai tare decît parlamentarii, dar măcar ăia dorm la serviciu, nu umblă brambura, ca zăludele astea de gînduri. După o vreme, unele îţi vor spune că vei fi un ratat nenorocit, că-ţi vor muri toate speranţele pe scara valorilor, că… În cele din urmă, rînd pe rînd dispar, iar tu rămîi mai dezorientat ca nicodată.
Cînd să zici că în sfîrşit ai scăpat, calvarul se transformă în prăpăd. Dau năvală peste tine emoţiile. Cu gîndurile te mai poţi înţelege cumva, cu emoţiile însă, greu o scoţi la capăt. Astea sînt nestăpînite – unele-s nevrotice, altele isterice, fac tumbe… Îţi epuizează ultimele resurse. Cînd, în sfîrşit, scapi şi de storcătoarele astea de puteri, încerci să te reconectezi la realitate.
În cele din urmă, iacătă apare şi speranţa. Prezenţă agreabilă, calmă, dar fermă, îţi expune oportunităţile de care dispui ca să evoluezi frumos.
Mai du-te-n gîndurile mele, inconştiento! Vezi ce talmeş-balmeş vei găsi şi pe urmă întoarce-te, dacă mai ai chef – îi strigi cu năduf.
Şi uite-aşa, ca în bancurile cu nebuni, ciclurile se repetă, iar tu ocărăşti aritmetica anilor.купить моноблоки hpwaterproof car cover philippinesсравнение поисковых системLR53

4 păreri la “Mai du-te-n gîndurile mele!

    1. Flore Tunaru

      Ma bucur sincer cand citesc asa expuneri de ganduri si simtiri interesante.Imi place cum jonglati cu vorbele,cum asezati cuvintele si simtirile si construiti din ele emotii,crampeie de viata…

      Răspunde

Lasă un răspuns