Deși mi-am promis că oricît de aberante, fulminante ori fascinante ar fi evenimentele socio-politice, orice-ar fi, îmi bag tocul în Steaua polară și nu voi mai aborda niciodată astfel de subiecte, iată-mă defulînd.

În ciuda faptului că „Magnatul Asigurărilor‟, Dan Adamescu a fost depus cu discreție în parcare pentru veșnică odihnă, devenind astfel doar o amintire, bocitoarele – deloc dezinteresate – nu contenesc să-l jelească. Nu mă refer la cele care-s posesoare de contract de muncă pe durată nedeterminată de la România liberă și de la Academia Cațavencu, ci la jeluitoarele debusolate care bolborosesc fraze fără nicio noimă: „Aoleu, aoleeeu, a murit în pușcărie, ca un cîine…‟.

Alo, pot să înțeleg că România este pe cale de dispariție, dar vă atrag atenția că ați încurcat textele. Dacă tot vreți să-l trimiteți în zoologie, corect ar fi să spuneți curat că Adamescu nu și-a dat obștescul sfîrșit ca o javră de mahala, într-un spital infect, nedotat, așa cum pleacă mai toți românii „obișnuiți‟, ci conform spuselor propriei nurori, a plecat în veșnicie ca un cîine de lux, dintr-un spital privat în care a fost tratat din luna septembrie 2016, adică cea mai mare parte a perioadei de detenție executată.

Și pentru ca circul să fie total iar asistența să capete ireversibil buba la cap, fiul magnatului ne spune că deși bolnav fiind, răposatul a fost maltratat chiar și atunci cînd se afla în arest la domiciliu – „singur și fără nici un ajutor, a căzut din pat‟ și alte asemenea nerozii. Bine, dom’le Alexander, chiar ne crezi tîmpiți sau ai uitat să minți în Limba română?
Posesorul unei averi de circa 700 de milioane de euro nu-și permitea personal care să-l îngrijească, cel puțin acasă, dacă nu chiar și la „Prăvălie‟, că de, doar a fost primul om în stat o vreme. Nu, nu la Cotroceni era primul, ci la avere. La Palat, spun gurile zglobii, că doar cotiza pe vremea Băselului. Deh, legende!
Glumești tinere, ori ne crezi mai proști decît sîntem?! Sau îți imaginezi că românii nici măcar televizoare nu mai au (mai bine-ar fi!) și nu au putut să vadă că răposatul era însoțit de 4-5 gărzi de corp chiar și în deplasările făcute la DNA ori în sălile de judecată? Asta cu căzutul din pat ne-a mai spus-o și nora defunctului, dar e de-nțeles, fire plăpîndă fiind, probabil că vremelnic a sărit de pe axă, nemaiputînd să înțeleagă faptul că la gabaritul pe care-l avea, jeluitului i-ar fi crăpat toate oasele în urma impactului. Glume…

Se-nțelege, presupun, că nefericitul magnat, Dumnezeu să-l ierte, nu m-a deranjat cu nimic, nici moștenitorii dealtfel, numai că urmărind grozăviile rostite, era cît pe-aci să mă pricopsesc, nu cu miliarde pentru că n-am talent, ci cu un fascinant strabism. Slavă Domnului, am rămas doar nițel cam holbată, sper să-mi revin, de nu, m-oi mira mereu că doar am pentru ce.

Ei, după cum știm, un necaz nu vine niciodată singur; se pare că sîntem pe cale să rămînem și fără vedete. Atins pesemne de amnezie, Șerban Huidu a purces la mitingul anticeva pentru ca să strige „democrație fără amnistie‟, „penalii la pușcărie!‟, „țara cere fără grațiere‟ și alte asemenea. E limpede, nefericitul nu-și mai amintește că în urmă cu 6 ani a ucis 3 oameni fără ca să fie încarcerat nici măcar o zi. Impresionant! Ferească Dumnezeu, băiat tînăr cu mințile rătăcite!

Salvarea noastră vine fix în plin torent al știrilor „bombă‟, atunci cînd apare simpaticul Florin Condurățeanu cu tămăduitorul salut „Vă pup pe suflet‟, recomandîndu-ne unguent pentru articulații defecte, neînțelegînd că cei mai mulți dintre noi avem nevoie de tratament la cap. Timpit spot publicitar! Ca vremurile! Mmm, cîștigă și omul un ban cinstit, pînă cînd să achiziționeze Intercontinentalul va mai sta vreo sută de ani la taclale cu Eroul de la Sevilla. Pfiii, ce vremuri!

Deși este bineștiut că România este țara tuturor surprizelor, iaca poznă! În plină iarnă a căzut o Prună de aiurea, fix în mijlocul protestatarilor care cereau stoparea abuzurilor majorității PSD – ALDE în justiție și renunțarea la ordonanțele de urgență privind grațierea și amnistierea mascată a unor infracțiuni. Spre norocul ei nu a nimerit în gura unui protestatar înfometat, astfel încît a putut fi recunoscută – era chiar fostul Ministru al Justiției, Raluca Prună, care hăăăt, demult, în iulie 2016 a declarat că în penitenciarele suprapopulate din România sînt condiții proaste de 26 de ani, fapt pentru care, spunea că nu exclude inițierea unor amnistieri sau grațieri, care vor fi precedate de dezbateri publice. Potrivit stiripesurse.ro, „Nu exclud niciun fel de măsură, pot fi amnistieri, pot fi graţieri, pot fi, de pildă, aşa-numitele recursuri compensatorii în care, dacă se constată că îţi execuţi pedeapsa în condiţii precare, cum a făcut Italia, la 10 zile de executare a pedepsei în condiţii de precaritate primeşti o zi liberă, dar toate aceste lucruri trebuie analizate”, a explicat Prună.
După numai cîteva luni, ministrul de atunci combate scandînd „democrație fără amnistie‟. Păi e frumos, Doamna Ministru să vă autocombateți? Nu numai că nu este frumos, e chiar degradant în ceea ce vă privește! Și pe urmă, tot Dumneavoastră sînteți cea care ați recunoscut că ați minţit la Curtea Europeană a Drepturilor Omului că dispuneți de un buget de aproape un miliard de euro pentru şapte penitenciare, deşi în realitate Guvernul nu avea această sumă în buget, argumentînd că declaraţiile „erau nişte bune intenţii”. Descalificant!

Între timp, așa, pentru relaxare, în urma audierilor în Comisia de Control al Serviciului Român de Informații, directorul Eduard Hellvig, a precizat: „Sîntem martori în aceste zile la o divizare în societatea românească, la atacuri fără precedent la adresa instituției al cărei director sînt”.
Of, m-am mai liniștit puțin. Mă alarmasem degeaba, credeam că societatea românească este schizofrenică. Acum știm precis că nu mai avem multă treabă – de la divizare pînă la disoluție mai facem un pas, doi și gata, am terminat!
Pe de altă parte, Președintele Comisiei parlamentare pentru controlul SRI, Adrian Țuțuianu, a declarat că din raportul Comisiei de control din cadrul SRI se confirmă faptul că Florian Coldea și Sebastian Ghiță au fost împreună în insulele Seychelles și în Italia. Îmi place, foarte eleganți domnii Țuțuianu și Eduard Hellvig! – pomana porcului din vie a fost trecută la omisiuni. Protejează femininele. Merită aplauze.

În toată nebunia aceasta, cel mai mult îmi place atitudinea Președintelui Klaus Iohannis. Ăsta da, bărbat! Neînfricat, cu verbul în laringe și cu zîmbetul pe buze a descins în mijlocul protestatarilor „asemeni miilor de români, ca să-mi arat indignarea că o gașcă de oameni politici vrea să schimbe legislația, vrea să slăbească statul de drept. Sînt zeci, sute de politicieni cu probleme penale. Oamenii pe bună dreptate sunt indignați. Este inadmisibil” – a spus Iohannis.

În replică, ușor anesteziat, rămas undeva prin anii ’90, Liviu Dragnea a concluzionat: „Președintele României e în fruntea unei noi mineriade. E început de lovitură de stat.‟
Păi bine măi ’nea Președintele Camerei, confunzi disoluția cu mineriada? Se poate?!

Ei, și? – pare să fi răspuns indirect Iohannis, zîmbind larg și acționînd fix după pofta inimii. Am poporul meu, îl fac cum vreau eu!

Așadar, sîntem schizofrenici ?!
Nici vorbă! Sîntem inimitabili, iremediabili, irepetabili!
Susținătorii Stîngii îi acuză pe cei ai Dreptei și invers, firește – unii sînt „ciuma roșie‟, ceilalți sînt soroșiști, copiii își înjură părinții, părinții își dezmoștenesc copiii, prietenii își spun vorbe grele, nebunii se bucură, iar războiul între Palate continuă…
Noapte bună, România!

n.a.:
Acesta este un pamflet. Orice asemănare cu personajele care se simt lezate, poate trezi la realitate!