Arhiva etichetelor: abandon

Estetica sufletului

Sufletul este asemeni timpului, îl consumăm dar nu îl vedem.
Sufletul este felinarul care ne luminează drumul de zi şi de noapte. Timpul este simfonia care îl acompaniază.
Cînd felinarul se stinge, simfonia-şi consumă ultimele acorduri.
De la o vreme, gramofonul timpului meu dă semne de epuizare, zgîriind discul uzat al trecerii mele şi brusc, m-am hotărît să fiu tandră, să-mi invit sufletul la o vorbă de taină.

– Iată-mă, suflete, sînt a ta toată. Arată-mi unde am greşit, dojeneşte-mă ş-apoi iartă-mă, dacă mai poţi.
– Te-aştept de-o viaţă, gazda mea rătăcitoare. M-ai lăsat singur, adesea în bezna jertfei. Am multe să-ţi spun. Acum taci şi ascultă-mi „spovedania”, de vei răbda.

De cînd te locuiesc, mi-ai lepădat în cale toate sfîşierile tale, toate dezamăgirile, şuvoaie de lacrimi lăuntrice, doruri reprimate, vise abandonate, amărăciuni acumulate, înfrîngeri, regrete.
De cîte ori ai avut chef, m-ai împovărat cu amintiri dulci-amare, cu eşecuri, cu strigăte înăbuşite, cu emoţii, cu spaime, cu frustrări, cu scrîşnetul rateurilor.
De-atîtea ori am plîns, văzîndu-ţi neputinţa de a fi de folos semenilor tăi.
M-ai învăţat să ascult balada durerii în singurătate, în vreme ce tu te refugiai în focul vieţii care te mistuia.
M-ai expus în toată goliciunea, tuturor intemperiilor care m-au devorat.
Pentru că nu m-am îndurat să te părăsesc, de-atîtea ori am asistat neputincios la morţile şi la învierile tale.
Eu îţi ofeream primăvara, tu mă izgoneai în viscolul iernilor din mintea ta.
Adesea, crezîndu-mă naiv, ai lăsat să fiu rănit, pentru că nu te mai saturi să asculţi istoriile destinelor frînte. Ai conjugat dureri, ai metabolizat pierderi, întunecîndu-ţi calea, sfîşiindu-mă.
M-ai oferit ca pe o pradă, m-ai îndatorat cu un oftat pentru fiecare greşeală a ta, a lor, a oricui…
Eu ţi-am dăruit viaţa, tu mi-ai oferit iarmarocul morţii porţionate-n zile rănite.

Mi-e dor de tine, nu mă mai abandona. Tu eşti odaia mea caldă. Te rog, mîngîie-mă cu un gînd frumos. Nu-mi doresc daruri de la tine, ci doar o minimă igienă – linişte, un zîmbet cald, nădejde-n Dumnezeu şi-o rază de cuget curat.
Te-am iertat de-atîtea ori, pentru că te iubesc. Ţi-am iertat lacrima vărsată pentru zbaterile vieţii. Ţi-am iertat rătăcirile, ţi-am iertat îndoielile.
Ridică-te! Fii echilibru, bucurie, iertare, bunătate. Fii iubire şi nu te voi părăsi curînd.
Fii sprijin, fii pace, fii alinare, fii armonie.
Făureşte cu răbdare estetica sufletului tău, care te va locui pînă cînd îţi vei fi parcurs calea.
как готовить пастустатья 190 ук украины мошенничествопродвижение googleRitmix FMT-A710

Scrisoare mamei

– copiilor abandonaţi –

Tu nu m-ai vrut
eu am venit
nu m-ai privit
dar am crescut
nu m-ai putut
dar am trăit
nu m-ai iubit
dar te-am durut.

Tu nu mai ştii
dar eu exist
de-ţi aminteşti
nu mă iubi
ar fi prea mult!

Ziarul Cuget românesc – 1998
polish translatorсколько стоит реклама вконтактеfree website monitoringчто такое циклевка паркета