Arhiva etichetelor: nația

„Trăiască nația!”

Îmi place să cred că îmbrățișând clipa, vom câștiga timp pentru zbor!
Mmm, romantism! – veți exclama poate. Da. De ce nu? Romantismul poate fi tămăduitor, mai ales în aceste vremuri ușor sărite de pe axă. Pentru a intra însă în această stare, se impune detașare de cotidian, ceea ce în zilele noastre reprezintă un act de eroism, pe care iată, mi l-am îngăduit de dragul revederii cu Alexandru.

– Hei, sărut mâna, fata zăpezii!
– Servus, filozofule!
– Suporți o doză de romantism?
– Desigur, dar asta se metabolizează mai bine la cină, or, noi prînzim.
– În fine, romantici precum suntem, vom fi tot noi…
– Știi, Sabina, uneori am senzația că asist la sfîrșitul lumii mele, nu mă regăsesc în această nebunie, trăiesc o fractură existențială.
– Te surprinde sau te-ngrijorează?
– Mă deprimă.
– Foarte romantic!
– Iartă-mă, sunt caraghios, știu. Avem atâtea alte subiecte comune agreabile și eu…
– Nu-ți face griji, nici eu nu pot să evadez din haznaua contemporană.
Îți spun ceva ce te va surprinde, poate. Una dintre principalele cauze pentru care oamenii sar de pe axă, este aceea că se depersonalizează. Vor să fie ca ceilalți, chiar dacă, de cele mai multe ori îi dezavantajează ori le dăunează chiar. Uneori încearcă imposibilul pentru ca să aibă ceea ce au ceilalți, fie că le trebuie sau nu. Împrumută idei pe care nu le înțeleg, dar le rostesc triumfători, ca și când le-ar aparține. Presiunea modelului generează o schizofrenie colectivă!
– Mă tem că asistăm la o solidaritate bazată pe valori negative, la un soi de contaminare mentală artificială a populației. Sindromul „maimuță” face ravagii!
– Spune-mi filozofule, care este prețul inteligenței?
– Nefericirea!
– Păi decât să fim romantici, mai bine hai să accesăm prostia.
– După cum vezi, nu ne iese nici una, nici alta.
– Ce este de făcut?
– Simplu. Devierea atenţiei de la disfuncţionalităţile care conduc la degenerarea speciei, ca să nu spun a nației.
– „Trăiască nația!” – era forma de salut a Domnului Eminescu.
– „Sus cu dânsa!”, răspundea atunci cînd cineva adopta salutul său.
– Greu! Între disperarea multora de a supraviețui și această formă degradantă de bulimie financiară, pe care o manifestă știuții și neștiuții nației, numitorul comun este lipsa de pace interioară. Niciodată, românul nu s-a temut mai tare de semenii săi decât în zilele noastre. Unii se tem de cei care-i tâlhăresc, conform legilor în vigoare, alții se tem de justiție, iar cei (mai) mulți se tem de toți…
– Neputința sau poate că lașitatea, pe de o parte și decadența, lăcomia, micimea sufletească, pe de altă parte, ne decuplează de la starea de normalitate.
– Hei, filozofule, am ratat clipele de romantism!
– Ziariștii nu-și permit să fie romantici, îi împiedică memoria afectivă… Măcar ne-am permis un exercițiu de libertate.
– „Trăiască nația!”
– „Sus cu dânsa!”