Arhive categorie: De ce ne merităm soarta…

Scrisoare deschisă adresată poporului român

Așa politicieni, așa țară!
Așa popor, așa politicieni!

Oricît aș încerca să mă protejez, adesea mă doare sufletul.
Oricît de ignorantă aș fi, adesea mi-e rușine.
Dincolo de starea de echilibru pe care încerc să mi-o mențin, uneori mă surprind „sărită de pe axă‟.
Cauzele? Propriile-mi neputințe!
Vă întrebați, pe bună dreptate, ce mă determină să ies în spațiul public. Nu, nu urmează o spovedanie, ar fi prea complicat și mai ales, mult sub demnitatea mea.

Sînt mîhnită pentru că ne-am îngăduit să pierdem o Țară! Credeți-mă, nu dramatizez – aceasta este realitatea!
Sînt desnădăjduită pentru că România este abordată de către cei care pretind că o guvernează, ca fiind o damă de consumație pe care ipocriții, ticăloșii, mitocanii semianalfabeți, șmenarii au tîlhărit-o, au siluit-o în găști succesive, au hulit-o, i-au umilit seniorii și i-au alungat urmașii, pentru ca mai apoi să o lepede în haznaua istoriei.

Căpeteniile:

Ion Iliescu – în 3 „runde‟
22 decembrie 1989 – 20 mai 1990 – Președintele provizoriu al României
20 mai 1990 – 11 octombrie 1992 – Președintele României
11 octombrie 1992 – 17 noiembrie 1996 – Președintele României

Emil Constantinescu
17 noiembrie 1996 – 10 decembrie 2000 – Președintele României

Ion Iliescu – cea de-a 4-a „rundă‟
10 decembrie 2000 – 21 decembrie 2004 – Președintele României

Traian Băsescu – 2 „runde‟ și 2 suspendări
21 decembrie 2004 – 21 decembrie 2014 – Președintele României
Suspendat (1) între 20 aprilie – 23 mai 2007 – interimat asigurat de Nicolae Văcăroiu
Suspendat (2) între 9 iulie – 27 august 2012 – interimat asigurat de Crin Antonescu

Klaus Iohannis
21 decembrie 2014 – Președintele României în funcție – concluziile, la sfîrșitul mandatului

Cabinetele conduse de către premierii:
1. Petre Roman – FSN
26 decembrie 1989 – 28 iunie 1990 – Roman I
28 iunie 1990 – 30 aprilie 1991 – Roman II
30 aprilie 1991 – 16 octombrie 1991 – Roman III

2. Theodor Stolojan – FSN
16 octombrie 1991 – 19 noiembrie 1992

3. Nicolae Văcăroiu – PDSR
19 noiembrie 1992 – 11 decembrie 1996

4. Victor Ciorbea – PNȚCD
12 decembrie 1996 – 17 martie 1998

Gavril Dejeu – PNȚCD – prim-ministru interimar
30 martie – 17 aprilie 1998

5. Radu Vasile – PNȚCD
17 aprilie 1998 – 13 decembrie 1999

Alexandru Athanasiu – PSDR – prim-ministru interimar
13 decembrie 1999 – 22 decembrie 1999

6. Mugur Isărescu – independent
22 decembrie 1999 – 28 decembrie 2000

7. Adrian Năstase – PDSR/PSD
28 decembrie 2000 – 21 decembrie 2004

Eugen Bejinariu – PSD – prim-ministru interimar
21 decembrie 2004 – 28 decembrie 2004

8. Călin Popescu-Tăriceanu – PNL
29 decembrie 2004 – 5 aprilie 2007 – Tăriceanu I
5 aprilie 2007 – 22 decembrie 2008 – Tăriceanu II

9. Emil Boc – PD-L
22 decembrie 2008 – 23 decembrie 2009 – Boc I
23 decembrie 2009 – 6 februarie 2012 – Boc II

Cătălin Predoiu – independent – prim-ministru interimar
6 februarie 2012 – 9 februarie 2012

10. Mihai Răzvan Ungureanu – independent
9 februarie 2012 – 7 mai 2012

11. Victor Viorel Ponta – PSD
7 mai 2012 – 21 decembrie 2012 – Ponta I
21 decembrie 2012 – 26 februarie 2014 – Ponta II
5 martie 2014 – 17 decembrie 2014 – Ponta III
17 decembrie 2014 – 22 iunie 2015

Gabriel Oprea – UNPR – prim-ministru interimar
22 iunie 2015 – 9 iulie 2015

12. Victor Viorel Ponta – PSD
9 iulie 2015 – 29 iulie 2015 – Ponta IV

Gabriel Oprea – UNPR – prim-ministru interimar
29 iulie 2015 – 10 august 2015

Victor Viorel Ponta – PSD
10 ugust 2015 – 5 noiembrie 2015

Sorin Cîmpeanu – ALDE
5 noiembrie 2015 – 17 noiembrie 2015

13. Dacian Cioloş – independent
17 noiembrie 2015 – 4 ianuarie 2017

14. Sorin Mihai Grindeanu – PSD/independent
4 ianuarie 2017 – 29 iunie 2017

15. Mihai Tudose – PSD
29 iunie 2017 – prim-ministru în funcție

Să-i uităm?! Să-i iertăm?! Nicidecum! Niciodată!

Iată doar cîteva exemple concrete, din ceea ce înseamnă devastarea României:

– În 1989 România era a patra ţară din lume care încerca să producă totul la nivel intern, pentru ca mai apoi să urmeze distrugerea pe toate planurile.

– Combinatul de oţeluri speciale de la Tîrgovişte, parf și pulbere;
– singurul Combinat de Apă grea din Europa de Est, din cadrul Regiei Autonome pentru Activități Nucleare, a dispărut;
– Uzina de Valorificare a Cenuşelor de Pirită din Turnu Măgurele, care producea tone de minereu de fier a fost pulverizată. Combinatul de Îngrăşăminte Chimice din Turnu Măgurele, de asemenea, a fost închis.
– Industria brașoveană a fost spulberată – Uzinele Hidromecanica, Tractorul, Roman SA, ca și FARTEC SA., Uzina R din Feldioara (pentru prelucrarea uraniului), Rulmentul, Metrom, Uzina 2. Uzina Mecanică Tohan, producătoare de biciclete, motorete, dar în principal de armamanet care aducea României tone de valută, au fost pulverizate
– Combinatul Viromet Victoria, unitate de referință a Industriei chimice, a avut aceeași soartă;
– când Năstase a privatizat Petrom la pachet cu Arpechim, a condamnat la dispariție și Oltchim-ul;
– Industria Sîrmei Cîmpia Turzii.

Printre numeroase altele, mai reținem:
– înainte de ’89, România avea proiecte pentru cinci centrale nucleare la Cernavodă. Adio, s-au dus!
– Fabrica de becuri Fieni, care aducea valută, s-a stins…
– Combinatul Siderca din Călăraşi, producător de cale ferată a fost „valorificat‟ la fier vechi;
– Falimentarea cu bună-știință a Complexului Energetic Hunedoara, constituit din Combinatele de la Deva și Tîrgu Jiu, unici producători de energie electrică din cărbune, au fost rase.
– vînzarea Petromidia a creat o pagubă uriașă;
– Compania CFR a fost jefuită – circa 120.000 de vagoane au fost exportate în regim de fier vechi. Ceea ce mai există, aparține în mare măsură, sectorului privat. Din cele 11.000 de vagoane de călători, existente în anul 1989, astăzi mai avem doar 10%, și acelea cu aspect de care mortuare. Aveam 4.400 de locomotive, din care au rămas 1.500. Din 142.000 de vagoane de marfă au rămas doar 8%. Gările, fie au fost lăsate în ruină, fie au fost vîndute, fie cele rămase arată ca după bombardament;
– Dacă după 1918, România avea o rețea de 11.000 de km de cale ferată, astăzi mai are 10.777 de km, mai mult de o treime fiind nefuncțională (a se citi furată). Am evoluat, da?

Nu în cele din urmă,
– Fortus Iaşi, ultimul Combinat de Utilaj Greu din România, a fost și el înfrînt;
– flota maritimă de transport, care deținea 288 de nave, a fost furată/vîndută cu pavilion cu tot;
– Uzina ARO care, conform aprecierilor specialiștilor, fabrica una dintre cele mai bune mașini de teren din lume, a încheiat cursa la data de 26 septembrie 2003;
– Combinatul Siderurgic Galați – după ce s-a investit considerabil în retehnologizarea acestuia, a fost făcut cadou;
– Uzina Republica, primul mare exportator de țevi petroliere al României a fost pulverizată;
– Fabrica de Avioane Craiova, așijderea;
– Tepro Iaşi – cel mai mare producător de țevi sudate din Europa de Est – a rămas în memoria românilor și din cauza asasinatului comis de către Frantisek Priplata, care a fugit din România, înainte de condamnare, pentru ca ulterior, statul român să acorde investitorului străin despăgubiri de milioane de euro ;
– Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Microbiologie și Imunologie „Cantacuzino‟, în urma numeroaselor tentative de „asasinat‟, s-a reușit anihilarea acestuia;
– Fabrica de ceasuri „Victoria‟ Arad a dispărut;
– Fabrica de produse lactate Lactis SA Iași, care aproviziona zona Moldovei și nu numai, este doar o amintire;
– Rocar București, care fabrica autobuze pentru piața internă dar și pentru export – în Bulgaria, Ungaria, Ucraina, Madagascar, Benin, Burundi, Irak, Columbia, SUA sau Germania De Est, a fost pusă la pămînt;
– Uzina Constructoare de Maşini (UCM) Resiţa, care producea echipamente navale, motoare grele, locomotive, hidroagregate energetice, echipamente pentru termocentrale și alte asemenea, după un parcurs de 200 de ani, a sucombat;
– ICE Felix – producătoare de calculatoare de performanță, extrem de apreciate în Cehoslovacia, R D G, Polonia, Ţările din Orientul Apropiat, China și alte asemenea;
– Poșta Română, care funcționează astăzi în regim de avarie;
– Loteria Română a fost „externalizată‟;
– Delta Dunării a fost „privatizată‟;
– Întreprinderea de Pescuit Oceanic din Tulcea, al cărei patrimoniu o plasa între primele cinci flote de pescuit oceanic din lume, s-a dus;
– Litoralul românesc este o paragină totală….

– Fabricile de țigarete, ca și tutunul românesc au dispărut de asemenea;
– coloşi precum Nicolina sau Terom Iași prăduite;
– fabricile de zahăr, de ulei de floarea soarelui, de conserve și alte asemenea, au dispărut;
– numeroase avicole din țară au fost zburătăcite în beneficiul potentaților, ca și Comtim Timișoara, redenumită ferma Smithfield
– majoritatea stațiunilor balneoclimaterice au fost devastate – de referință, fiind ruinele Băilor Herculane dar și numeroase altele. Aș aminti aici și apele minerale românești, care fie se duc pe Apa Sîmbetei, fie îngroașă conturile potentaților de aiurea…

– devastarea Industriei de muniție și armament – pe lîngă Uzina Mecanică Tohan – pe care a amintit-o, Uzina Automecanică Moreni – producătorul român de transportoare blindate, Uzina Mecanică Sadu, Uzina Mecanică Cugir, Uzina Mecanică Mija, Carfil Braşov și nu numai;
– Uzina de pompe nucleare Aversa – , singura fabrică de acest fel din Europa de Est. Peste 60% din pompele de apă erau destinate exportului – în Rusia, ţările arabe, Egipt, în Irak pentru irigații ș.a.m.d.
– Valea Jiului depopulată, ruinată…
– fabricile de bere eliminate, iar cele rămase produc aceeași bere sub mărci străine;
– Uzinele Vulcan, Republica au avut, de asemenea, final dramatic pentru economia românească;
– Cercetarea românească a fost strangulată – invențiile, inovațiile au fost obstrucționate, chiar dacă, din resurse proprii de cele mai multe ori, inventatorii români obțin constant aur la saloanele de Inventică de la Geneva, invențiile nu sînt valorificate în România;

E-n regulă, toate acestea erau urme ale comunismului, le-ați distrus. Foarte bine, eroilor! – dar ce ați făcut în loc? Nimic! Pardon, ați făcut mall-uri, blocuri de locuințe la prețuri exorbitante, ori ați lăsat terenurile năpădite de gunoaie.

Pe urmă,
– școli, spitale închise, localități intrate în faliment, media de vîrstă scade dramatic, invers proporțional cu natalitatea;

– retrocedările de terenuri și clădiri, cele mai numeroase frauduloase, supraestimate, din care s-au înfruptat jefuitorii prin complicități de răsunet;

– Tezaurul României abandonat Moscovei;

– infractori internaționali, asasini economici au jefuit România sub privirile noastre galeșe, ca să nu spun tîmpe!

– patrimoniile Sindicatelor, ale UTC, PCR, BTT au fost înghițite de șacali;

– fondul de pensii ca și patrimoniul uriaș al Casei de pensii a fost dijmuit;

– marmura, zăcămintele de aur, de argint și alte metale rare au fost concesionate (vîndute) ori însușite hoțește;

– Fodurile Solidaritatea, Libertatea – încă din decembrie ’89, românii entuziaști au depus sume considerabile pentru reclădirea României ieșită din comunism și pentru victimele Revoluției – au fost trecute sub tăcere, nimeni nu a spus cine, în ce scop au fost folosite acele sume rămase necunoscute;

– miliardul de dolari din Bancorex s-a evaporat, fără ca cineva să răspundă ori să restituie sumele însușite. Aici, trebuie să amintim și colosala sumă de 5,7 milioane de euro extrasă din Bancorex și irosită pe aberația „Eterna și Fascinanta Românie”, album care dacă era tipărit cu aur și tot nu ar justificat suma. Își mai amintește cineva numele Adrian Costea, omul de afaceri care a încheiat contractul pentru editarea albumului cu Viorel Hrebenciuc, reprezentantul de la acea vreme (1995) al Guvernului Văcăroiu?!

Să nu uităm Canalul Siret – Bărăgan, din a cărui lungime totală de 198 de km, din 1987, cînd au început lucrările și pînă în 1989 s-au construit 50 de km. De atunci nu s-a mai construit nimic, iar ceea ce a fost făcut s-a degradat de-a lungul a 3 decenii. Din în cînd în cînd, guvernanții mai abordează subiectul pretinzînd că alocă fonduri semnificative pentru studii de fezabiltate, pentru milioane de alte intenții menite să conducă la continuarea lucrărilor. În realitate, banii sînt furați – fie pentru susținerea campaniilor electorale, fie au intrat direct în conturile (i)responsabililor. Numai în anul 2013 au fost alocate 8 milioane de lei, din care nu s-a realizat nimic! Cine investighează această tîlhărie? Nimeni, desigur!
Ar fi fost prea frumos să se finalizeze acest proiect, nu-i așa? Am fi avut agricultură, turism, transport de calitate superioară, la prețuri minime, ca să nu mai spun că devastatoarele inundații anuale din Moldova ar fi rămas doar amintiri.

Cine s-a înfruptat din cele de 600 de săli de cinematograf existente în România în 1989 și dispărute ca-n filme? Sume colosale au intrat în conturile celor care le-au închiriat, transformîndu-le în săli de bingo cluburi de noapte, pentru ca mai apoi să le vîndă succesiv, pînă cînd li s-a pierdut urma. Sînt acei tîlhari care astăzi ne zîmbesc batjocoritor din topul milionarilor pretinzînd că s-au descurcat!
Să mai întreb și de studiourile cinematografice Buftea?
Să mai întreb, retoric, desigur, de ce marile capitaluri externe ocolesc România?

Pentru toate acestea, ca și pentru numeroase altele, toți sîntem vinovați, sîntem chiar complici ai devastatorilor, pentru că am fost ignoranți.

Nu în ultimul rînd întreb, degeaba desigur, cine răspunde pentru dramele celor peste 5 milioane de români plecați în lume pentru a supraviețui?
Cine este responsabil pentru copiii acestora, lăsați, de regulă, în grija bunicilor? Știm bine, dar nu ne pasă, că mulți copii s-au sinucis de dorul părinților, iar cei rămași în viață sînt mutilați sufletește din cauza lipsei de afecțiune, de educație, fiind astfel ratații care vor urma.

Unde au fost românii cînd Țara lor a fost jefuită, cînd peste 60% din pămîntul României a fost vîndut străinilor?
Ce merită românii care nu au nicio reacție pentru că sînt furați și mințiți în continuare?

Să-mi fie iertat, dar un popor educat nu ar fi acceptat toate acestea și numeroase alte devastări.
Mai amintim sporadic, timid de defrișările care au jupuit munții Țării, fără nici un efect, desigur. Uităm însă de cele peste 2.000 de întreprinderi desființate, dintre care am amintit aici doar cîteva, multe dintre acestea fiind de referință în lume.
În altă ordine de idei, ce fac românii pentru ca să nu mai fie alimentați cu produse care nu îi hrănesc, ci îi ucid? Nimic! Adică papă otravă pentru a se muta în grabă în cimitire…

Pentru numele lui Dumnezeu, treziți-vă! Luați atitudine, cereți ca hoții autohtoni și cei de aiurea să fie cercetați, judecați și pedepsiți pentru faptele lor, conform legislației românești în vigoare!

Asumîndu-mi riscul de a fi înjurată, îmi îngădui să vă rog, să vă sugerez ca pentru început, să nu mai alegeți capcana „all inclusiv‟, ci să vizitați locuri civilizate, unde omul este respectat pentru că se respectă.

Cei care vă permiteți, vizitați, țări, spații civilizate pentru ca să vedeți cum se trăiește în mileniul trei. Să-mi fie iertat, dar atîta timp cît vom acorda mai multă atenție enzimelor digestive în detrimentul spiritului, ni se va aplica statutul fugiților din specie!

Chiar și atunci cînd ne petrecem vacanțele în locuri civilizate, nu ne informăm cu privire la istoricul zonei, nu alegem teatre, muzee, catedrale ori alte spații care înfățișează amprente bine conservate ale culturii, ale istoriei acelor locuri, care fac dovada evoluției. Nu! Din nefericire, cei mai mulți dintre noi „parcăm‟ doar în restaurante, la terase și alimentăm, că doar sîntem și noi mașini… După ce băgăm carburant en gros, sigur că nu mai avem potențial pentru că sîngele coboară la digestie, creierul rămîne anemic, picioarele sînt grele, inima își pierde cadența iar spiritul își dă obștescul sfîrșit lăsînd materia să bîntuie alandala, pentru a se integra apoi perfect, în marea grădină zoologică, numită pompos „stat de drept‟
Atîta timp cît orizontul nostru se va mărgini doar la a supraviețui și nu la a viețui civilizat, onorabil, nu vom ieși din haznaua în care ne-au aruncat, fără excepție, toate lichelele care pretind că au condus Țara în ultimii 27 de ani!

Cum este posibil ca 4.000.000 de seniori să fie recompensați cu 200 de euro/lună, după o activitate de circa 40 de ani, timp în care au muncit, au cotizat, au plătit taxe și impozite pentru ca România să evolueze. Termitele neamului au furat, au distrus tot ce au făcut pensionarii de astăzi, cărora li se fură, da, acesta este termenul real, li se fură, pentru că se lasă mințiți cu privire la valoarea mizeră a punctului de pensie, cu privire la recalculări, celor care se încadrează în grupele 1 și 2 de muncă.

Cei mai mulți dintre salariați sînt retribuiți în batjocură, în vreme ce tîlharii, jefuitorii, trădătorii și-au stabilit salarii, pensii de mii de euro pe cap de infractor internațional !

Tinerii sunt motivați doar să părăsească România, nefiind puși în valoare în țara lor.

Cum să evoluăm dacă preferăm vedete cu termen de valabilitate de maxim un an, în detrimentul marilor personalități?!

Ce fel de stat de drept este acesta în care infractorii acționează în voie fără ca autoritățile să apere cetățeanul:
De pildă,
– seniori neputincioși sînt deposedați de case, cu acte false, de bunuri, cazuri în care Justiția nu funcționează;
– celebra deja, „metodă accidentul‟ îi jupoaie pe nefericiții de bună-credință, oameni cinstiți care nu își pot imagina că sînt mințiți, jefuiți;
– numeroși oameni au fost nenorociți, au rămas pe drumuri pentru că s-au trezit că trebuie să achite credite la bănci pe care nu le-au accesat, fără ca autoritățile statului să intervină eficient pentru a-i salva. Cum este posibil așa ceva?

Cum este posibil ca lichelelor care au furat milioane de euro să nu li se pună sechestru pe averi, iar atunci cînd justiția face dovada că au furat să li se confiște totul și să fie încarcerați corespunzător faptelor comise?

Tu, române accepți să fii manipulat cu dezbateri televizate mincinoase, te lași anesteziat cu spoturi publicitare imbecile:
– ia tigaia potrivită neamule, la un preț incredibil de mic, numai 50 de euro bucata (!)
– înfruptă-te pe săturate cu antidiareice, cu anticoagulante, antifonează-te cu lubrifiante pentru zona genitală și cea anală, cu stimulente pentru prostate cu termen de valabilitate expirat etc, etc, etc.
– ai mai multe kg decît îți permite bugetul, consumă Fill Slim și garantat îți va muri… speranța de viață;
– ia române, vagisan, unguente unisex, administrate fără prescripție medicală, pe cale orală, anală…., după cum te duce mintea ș.a.m.d.
– dacă te taie cele necesități fiziologice, adică ai mai multe scaune fără mese, ia smikactiv go, nu de alta, dar hîrtia igienică se tot scumpește.

Cam așa suntem abordați, așa arată tabloul care înfățișează România.

Pentru ca toate acestea să meargă ca unse, mass media au fost mogulizate, mesajele subliminale au maximă eficiență, mediul academic este coordonat spre involuție, toate categoriile ocupaționale sînt deprofesionalizate, agricultura autohtonă redusă aproape la zero…

Într-o țară plină de sărmani, unii sîntem fantastici, alții fanatici! În traducere liberă, parveniți, lași, interlopi, oportuniști, ignoranți și subspeciile. Sărăntocii trebuie să moară de foame, în regim de urgență!

va urma…

16.08.2017...

Aroganțe de sezon…

Vicleanul inteligent izbutește cu ușurință să te aducă în postura în care să îți ceri scuze, chiar și atunci cînd evidențele arată că ai dreptate.

Vicleanul prost minte, trădează, înșeală, ignoră veridicități, pentru ca mai apoi să le invoce.

Vicleanul arogant îi cataloghează pe tineri ca fiind „frumoși și liberi”, ceea ce sugerează că ar fi valoroși doar din punct de vedere biologic, vremelnic însă…. Oare de ce nu, „tinerii deștepți și liberi”?! Mmm, deștepții liberi înlătură măștile…

Diferența dintre vicleanul inteligent și cel prost este că primul aplică cinic principiul machiavelic, „scopul scuză mijloacele”, în timp ce ipocritul prost, duplicitar fiind, are capacitatea de a se trăda chiar și pe sine…

Societate schizofrenică ?!

Deși mi-am promis că oricît de aberante, fulminante ori fascinante ar fi evenimentele socio-politice, orice-ar fi, îmi bag tocul în Steaua polară și nu voi mai aborda niciodată astfel de subiecte, iată-mă defulînd.

În ciuda faptului că „Magnatul Asigurărilor‟, Dan Adamescu a fost depus cu discreție în parcare pentru veșnică odihnă, devenind astfel doar o amintire, bocitoarele – deloc dezinteresate – nu contenesc să-l jelească. Nu mă refer la cele care-s posesoare de contract de muncă pe durată nedeterminată de la România liberă și de la Academia Cațavencu, ci la jeluitoarele debusolate care bolborosesc fraze fără nicio noimă: „Aoleu, aoleeeu, a murit în pușcărie, ca un cîine…‟.

Alo, pot să înțeleg că România este pe cale de dispariție, dar vă atrag atenția că ați încurcat textele. Dacă tot vreți să-l trimiteți în zoologie, corect ar fi să spuneți curat că Adamescu nu și-a dat obștescul sfîrșit ca o javră de mahala, într-un spital infect, nedotat, așa cum pleacă mai toți românii „obișnuiți‟, ci conform spuselor propriei nurori, a plecat în veșnicie ca un cîine de lux, dintr-un spital privat în care a fost tratat din luna septembrie 2016, adică cea mai mare parte a perioadei de detenție executată.

Și pentru ca circul să fie total iar asistența să capete ireversibil buba la cap, fiul magnatului ne spune că deși bolnav fiind, răposatul a fost maltratat chiar și atunci cînd se afla în arest la domiciliu – „singur și fără nici un ajutor, a căzut din pat‟ și alte asemenea nerozii. Bine, dom’le Alexander, chiar ne crezi tîmpiți sau ai uitat să minți în Limba română?
Posesorul unei averi de circa 700 de milioane de euro nu-și permitea personal care să-l îngrijească, cel puțin acasă, dacă nu chiar și la „Prăvălie‟, că de, doar a fost primul om în stat o vreme. Nu, nu la Cotroceni era primul, ci la avere. La Palat, spun gurile zglobii, că doar cotiza pe vremea Băselului. Deh, legende!
Glumești tinere, ori ne crezi mai proști decît sîntem?! Sau îți imaginezi că românii nici măcar televizoare nu mai au (mai bine-ar fi!) și nu au putut să vadă că răposatul era însoțit de 4-5 gărzi de corp chiar și în deplasările făcute la DNA ori în sălile de judecată? Asta cu căzutul din pat ne-a mai spus-o și nora defunctului, dar e de-nțeles, fire plăpîndă fiind, probabil că vremelnic a sărit de pe axă, nemaiputînd să înțeleagă faptul că la gabaritul pe care-l avea, jeluitului i-ar fi crăpat toate oasele în urma impactului. Glume…

Se-nțelege, presupun, că nefericitul magnat, Dumnezeu să-l ierte, nu m-a deranjat cu nimic, nici moștenitorii dealtfel, numai că urmărind grozăviile rostite, era cît pe-aci să mă pricopsesc, nu cu miliarde pentru că n-am talent, ci cu un fascinant strabism. Slavă Domnului, am rămas doar nițel cam holbată, sper să-mi revin, de nu, m-oi mira mereu că doar am pentru ce.

Ei, după cum știm, un necaz nu vine niciodată singur; se pare că sîntem pe cale să rămînem și fără vedete. Atins pesemne de amnezie, Șerban Huidu a purces la mitingul anticeva pentru ca să strige „democrație fără amnistie‟, „penalii la pușcărie!‟, „țara cere fără grațiere‟ și alte asemenea. E limpede, nefericitul nu-și mai amintește că în urmă cu 6 ani a ucis 3 oameni fără ca să fie încarcerat nici măcar o zi. Impresionant! Ferească Dumnezeu, băiat tînăr cu mințile rătăcite!

Salvarea noastră vine fix în plin torent al știrilor „bombă‟, atunci cînd apare simpaticul Florin Condurățeanu cu tămăduitorul salut „Vă pup pe suflet‟, recomandîndu-ne unguent pentru articulații defecte, neînțelegînd că cei mai mulți dintre noi avem nevoie de tratament la cap. Timpit spot publicitar! Ca vremurile! Mmm, cîștigă și omul un ban cinstit, pînă cînd să achiziționeze Intercontinentalul va mai sta vreo sută de ani la taclale cu Eroul de la Sevilla. Pfiii, ce vremuri!

Deși este bineștiut că România este țara tuturor surprizelor, iaca poznă! În plină iarnă a căzut o Prună de aiurea, fix în mijlocul protestatarilor care cereau stoparea abuzurilor majorității PSD – ALDE în justiție și renunțarea la ordonanțele de urgență privind grațierea și amnistierea mascată a unor infracțiuni. Spre norocul ei nu a nimerit în gura unui protestatar înfometat, astfel încît a putut fi recunoscută – era chiar fostul Ministru al Justiției, Raluca Prună, care hăăăt, demult, în iulie 2016 a declarat că în penitenciarele suprapopulate din România sînt condiții proaste de 26 de ani, fapt pentru care, spunea că nu exclude inițierea unor amnistieri sau grațieri, care vor fi precedate de dezbateri publice. Potrivit stiripesurse.ro, „Nu exclud niciun fel de măsură, pot fi amnistieri, pot fi graţieri, pot fi, de pildă, aşa-numitele recursuri compensatorii în care, dacă se constată că îţi execuţi pedeapsa în condiţii precare, cum a făcut Italia, la 10 zile de executare a pedepsei în condiţii de precaritate primeşti o zi liberă, dar toate aceste lucruri trebuie analizate”, a explicat Prună.
După numai cîteva luni, ministrul de atunci combate scandînd „democrație fără amnistie‟. Păi e frumos, Doamna Ministru să vă autocombateți? Nu numai că nu este frumos, e chiar degradant în ceea ce vă privește! Și pe urmă, tot Dumneavoastră sînteți cea care ați recunoscut că ați minţit la Curtea Europeană a Drepturilor Omului că dispuneți de un buget de aproape un miliard de euro pentru şapte penitenciare, deşi în realitate Guvernul nu avea această sumă în buget, argumentînd că declaraţiile „erau nişte bune intenţii”. Descalificant!

Între timp, așa, pentru relaxare, în urma audierilor în Comisia de Control al Serviciului Român de Informații, directorul Eduard Hellvig, a precizat: „Sîntem martori în aceste zile la o divizare în societatea românească, la atacuri fără precedent la adresa instituției al cărei director sînt”.
Of, m-am mai liniștit puțin. Mă alarmasem degeaba, credeam că societatea românească este schizofrenică. Acum știm precis că nu mai avem multă treabă – de la divizare pînă la disoluție mai facem un pas, doi și gata, am terminat!
Pe de altă parte, Președintele Comisiei parlamentare pentru controlul SRI, Adrian Țuțuianu, a declarat că din raportul Comisiei de control din cadrul SRI se confirmă faptul că Florian Coldea și Sebastian Ghiță au fost împreună în insulele Seychelles și în Italia. Îmi place, foarte eleganți domnii Țuțuianu și Eduard Hellvig! – pomana porcului din vie a fost trecută la omisiuni. Protejează femininele. Merită aplauze.

În toată nebunia aceasta, cel mai mult îmi place atitudinea Președintelui Klaus Iohannis. Ăsta da, bărbat! Neînfricat, cu verbul în laringe și cu zîmbetul pe buze a descins în mijlocul protestatarilor „asemeni miilor de români, ca să-mi arat indignarea că o gașcă de oameni politici vrea să schimbe legislația, vrea să slăbească statul de drept. Sînt zeci, sute de politicieni cu probleme penale. Oamenii pe bună dreptate sunt indignați. Este inadmisibil” – a spus Iohannis.

În replică, ușor anesteziat, rămas undeva prin anii ’90, Liviu Dragnea a concluzionat: „Președintele României e în fruntea unei noi mineriade. E început de lovitură de stat.‟
Păi bine măi ’nea Președintele Camerei, confunzi disoluția cu mineriada? Se poate?!

Ei, și? – pare să fi răspuns indirect Iohannis, zîmbind larg și acționînd fix după pofta inimii. Am poporul meu, îl fac cum vreau eu!

Așadar, sîntem schizofrenici ?!
Nici vorbă! Sîntem inimitabili, iremediabili, irepetabili!
Susținătorii Stîngii îi acuză pe cei ai Dreptei și invers, firește – unii sînt „ciuma roșie‟, ceilalți sînt soroșiști, copiii își înjură părinții, părinții își dezmoștenesc copiii, prietenii își spun vorbe grele, nebunii se bucură, iar războiul între Palate continuă…
Noapte bună, România!

n.a.:
Acesta este un pamflet. Orice asemănare cu personajele care se simt lezate, poate trezi la realitate!

Epistolă către Dumnezeu

Sîntem săriți de pe fix, Doamne. Prezențe malefice – lipsiți de simțul măsurii, ipocriți, distructivi, invazivi, egoiști, ignoranți, agresivi, abuzivi… Adverbul „împreună‟ a devenit impracticabil!
Mai fă-ne Doamne o dată. Te rog, fă-ne mai buni, fă-ne înțelepți, onești, altruiști… Fă-ne cum ne-ai promis, după chipul și asemănarea Ta, pentru că așa cum sîntem, prea ne asemănăm cu toți dracii.

Desigur, îmi amintesc dojana lui Tolstoi: „Cu ce drept îi judeci?“. Nu judec pe nimeni, nu mi-aș permite pentru că nu mă exclud, doar mă mir și mă tem.

Nebunia socială este mai periculoasă decît nebunia clinică – ne avertizează psihiatrii, psihologii şi sociologii. Noi, cei marcați de trecut, cu sufletele mutilate de suferinţe şi de experienţe negative, fie și nediagnosticați, alcătuim această societate degradată, anomică, nihilistă.
Am pierdut cadența, Doamne. Sîntem grăbiți, mimetici, nocivi, lacomi, precipitați. Funcționăm invers proporțional cu normele pe care le invocăm; raportul între bine şi rău este atât de flexibil încît evadăm cu ușurință dintr-o bună-cuviință excesivă la mitocănie devastatoare astfel încît omul educat, manierat poate deveni vulnerabil dacă nu sancționează explicit impolitețea, bășcălia, sudalmele, mișelia.

Liderii ne sînt dați cu voia Ta? Dacă este așa, de ce îngădui să ne conducă numai rebuturile creației Tale? Pentru ce îi lași stăpîni pe viețile și pe morțile noastre? De ce îngădui ca să fim tratați ca materie primă pentru malaxorul bezmeticilor văduviți de o minimă igienă morală?

Copiii, Doamne! Cum poți îngădui să fie înfometați, abuzați, abandonați, exploatați, uciși?
De ce lași ca seniorilor să li se reproșeze faptul că depășesc vîrstele eficiente exploatatorilor?
Știu, vei spune că permiți ca toate acestea să se întîmple spre îndreptarea păcătoșilor, dar inocenții ce vină au, de ce-i lași pradă nelegiuiților? Iartă-mă Doamne, dar Te rog nu uita că pînă la Judecata de apoi, prezumţia de nevinovăţie este un drept de care beneficiem toți, oricît de bezmetici vom fi.

Sau, poate că această superbă Planetă pe care ne lași să ne manifestăm, este un soi de Jilava a galaxiei, pe care ne-ai trimis pentru exorcizare. Dacă este așa, cu umilință Îți spun, ai ratat!
Mai bine iartă-ne Doamne, redă-ne iubirea și ne-om tămădui de toate relele!

Suflete încercănate

Refugiați într-o realitate secundă baladei de început, facem ca dimensiunea logică a existenței să se focalizeze pe contrarii ireductibile, care potențează valențele consumatorilor de iluzii cosmetizate. Barbarisme, instabilitate, extinderea războiului civilizațiilor, minciuni, șmecherii ieftine, carnagiu în Europa, false familiarități, suspiciuni, obscurantism, o ignoranță dezolantă. Umanitate ratată…

– Salut, Olga!
– Salut, prietene!
– Ești tristă?
– Nu, sunt decuplată.
– Ce faci, cum ești?
– Foarte bine, ca orice român inconștient.
– Ți-e a visare, ți-e a uitare?
Ți-e silă, ți-e milă, ți-e prea mult ori prea puțin?
Ți-e a lacrimă-n disconfortul dorului?
Te doare-n infinitul sufletului?
Ți-e imposibil?
Ți-e a sfîrșit și a-nceput?
Emigrează fără tine-n tăceri sonore,
reeditează-ți nașterea-n format rectiliniu
și-ntoarce-te-ntr-un alt „acum‟…

– Ah, ce intro impresionant! Din care …escu reciți?
– Dintr-o idée complice.
– Complicele sacrului, complicele dracului?
– Știu ce gîndești, ce simți. Da, trăim într-o lume stupidă, grosolană, ticăloasă, necuviincioasă, ireverenţioasă, contaminată de o degenerescenţă dusă până la fuga din specie…
– Vezi că știi, Radu. Nicio clipă nu te-am suspectat că ai fi emigrat în Capul Bunei-Speranţe.
– Știu că sîntem indiferenți, vanitoși, incapabili de emoții superioare. Supraviețuim într-un climat nerealist, agresiv, degradant, distructiv, frustrant. Rareori, dar invariabil sub pecetea complicității, criticăm fără a încerca să domesticim violența, mitocănia, ura, prostia.
– Prostia, zici. Dar unde-i prostia? Eu văd lumea în toată splendoarea ei, cu spaime, cu tristeți, cu speranțe. O lume decadentă sau inconștientă poate, anesteziată, în care individul…
– … este suspicios și agresiv, năucit de aventura existențială, întruchipare a neființei. Acesta este omul contemporan. O viciere profundă!
– Ești mînios?
– Nu, sînt prezent.
– În realitate, vrei să spui?
– Da, în realitatea mea, pentru că mi-am permis ca să încalc toate convențiile impuse.
– Destul. Să ne revenim, să privim și frumusețea existențială.
– O frumuseţe perisabilă şi inutilă, Olga. E atîta frumusețe, încît și la muncă și la shopping ori pe stradă, ai impresia că se desfășoară castinguri pentru industria de fashion pentru sinistrați, ori că se toarnă filme horror pe arterele principale ale orașelor europene. Planeta fierbe, Europa este ocupată de inamici invizibili, iar România… România a rămas cu pușca goală.
– Ești deprimat.
– Recunosc, sînt frustrat, am simţul estetic alterat… Fluxul trăirilor este copleșitor! Pe de o parte, m-am săturat de specia de bipezi agresivi, justițiari fără discernămînt, egoiști, ostentativi, văduviți de simțul măsurii, indiscreți, revanșarzi, pizmuitori. Mi s-a acrit sufletul de prezența politicienilor deliranți, cretinoizi, semidocți aroganţi, lacomi, hipoacuzici, agramați, decuplați de la realitate… Pe de altă parte, mi-e dor de oameni inteligenți, onești, civilizați, agreabili, înțelepți, de tipi blînzi, spirituali, generoși, manierați, sinceri, amuzanți, dezinvolți, buni, cu dragostea la purtător…
– Ei, da! Demnitate, responsabilitate, onoare, noblețe, iubire!
– Da! Da! Da!
– Ești fugit de-acasă, prietene!
– Nu sînt infailibil, dar nu mai vreau „acasă‟, în acest climat al degradării, al terorii, al promiscuității, al sufletelor încercănate de spaime existențiale. Vreau stabilitate și pace! Vreau lumină și bunătate! Vreau să tac!

Bătălie-n băşcălie…

…pe educaţie. Dezbateri, opinii pro sau contra, gesturi obscene, bărbi fluturate-n vînturile de după cină, ciripit de păsărele, că doar miroase-a primăvară…

Unii pledează pentru educaţia religioasă în şcolile publice, motivînd că aceasta are valenţe educaţionale profunde în viaţa copiilor şi a tinerilor, prin rolul ei formativ. După cum apreciază Patriarhul Daniel, “ora de religie contribuie la reducerea efectelor negative ale crizei contemporane de identitate şi de orientare, întrucît propune modele viabile de bunătate, sfinţenie şi convieţuire umană”.”
Alţii, dimpotrivă, consideră că în cadrul orelor de religie se încalcă grav libertarea de conştiinţă a copiilor, fapt ce constituie o infracţiune care ar trebui pedepsită, conform legislaţiei în vigoare.
Sînt şi voci care susţin că cea mai potrivită abordare ar fi ca în şcolile publice să se abordeze Religiile lumii, predate în mod ştiinţific, neutru, obiectiv.
Sînt şi opinii conform cărora, Religia este iubire, iar iubirea este atributul dăruit de divinitate, este restauratoare, înfrumuseţează. Iubirea este nobleţe, mister, dumnezeire.
Şi cum de la iubirea spirituală sau cea romantică, pînă la iubirea aproapelui, pe alte zone… intime, ceea ce vrea să însemne iubirea carnală, nu mai este decît un pas de îndrăzneală, numeroşi sînt aceia care pledează pentru educaţia sexuală.
Dacă în ceea ce priveşte educaţia religioasă, dezbaterile au un caracter mai degrabă popular, fără efecte imediate, revoluţia sexualităţii are susţinere la nivel global.
Într-un document-cadru al Organizației Mondiale a Sănătății se recomandă ca celor mici să li se explice, începînd de la vîrsta de 4 ani, cum să se masturbeze.
Într-un alt document intitulat “Principii directoare internaţionale pentru educaţia sexualităţii”, eliberat în vara anului 2009 de UNESCO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură), este susţinut explicit faptul că în cadrul orelor de educaţie sexuală pentru copiii cu vîrste cuprinse între 5 şi 8 ani, atingerea anumitor părţi ale corpului poate provoca plăcere şi în acest sens, masturbarea este o formă normală de manifestare a sexualităţii.

În ceea ce-i priveşte pe părinţi, pot să-mi imaginez cum vor reacţiona atunci cînd vor veni copiii acasă cu informaţii calde despre îngeri, despre iubire, despre Dumnezeu. Îmi este ceva mai greu să-mi imaginez însă un părinte căruia îi va arăta odrasla cum a învăţat să se masturbeze, ori cum îi va prezenta noutăţile acumulate cu privire la modalităţi, poziţii şi frecvenţa actelor sexuale şamd. Educaţie, nu poveşti cu feţi-frumoşi!

Celelalte-s infantilisme…
Dumnezeu să ne ierte!
kjzkmyjcnmЧто такое Noindexпхи пхи форумтуризм лапландия

S-a încheiat campania, urmează spovedania

Gata, s-a mai consumat o campanie electorală sau poate că ne-a consumat campania pe noi. Ei, şi? Treacă de la noi, aşa cum au mai trecut atâtea! Important este cu ce ne-am ales. Doar cu ceea ce merităm, fireşte! Personal, mai mult ca niciodată în ultimii optsprezece ani, am constatat cu amărăciune că dacă îndrăzneşti să critici, se pun în mişcare toate mecanismele mafiei pentru a-ţi acoperi gura.
Celui care nu poate fi anesteziat cu un gipan ori cu ceva zeci de mii de para, i se aplică lovituri pe la spate, este ameninţat cu punerea în acţiune a pitbulilor pentru a fi eliminat.
Celor care folosesc astfel de practici, le spun deschis că sensibilitatea faţă de critici derivă din incapacitatea de a fi onorabili, iar cei care nu au… organ pentru onoare, vor rămâne doar nişte rebuturi ale speciei din care pretind că fac parte. De ce? Pentru că, indiferent de câţi bani au, de relaţiile sus-puse, de poziţiile sociale ocupate vremelnic şi nedrept, niciodată nu vor fi onorabili, pentru că onoarea nu se spală cu bani sau cu promisiuni ori cu ameninţări. Ştiu că, în aceste vremuri, puţini sunt aceia cărora le mai pasă de felul în care sunt percepuţi de către „prostime”, atâta vreme cât se mai pot ascunde în spatele unei sigle de partid ori a cine ştie cărui concern din spatele căruia îşi manifestă dispreţul faţă de „fraieri”. Dimpotrivă, chiar, este o mândrie să îi doară în bască de ceea ce crede lumea despre ei, chiar dacă cel puţin un fraier are dreptate când spune că sunt nişte gunoaie.
Sărmani iresponsabili, nu mai aveţi nici o şansă pentru a accede la demnitate!
Sunteţi jalnici, vă lipseşte cultura lăuntrică a onoarei, estetica sfârşitului! Nişte amărâţi ai dezonoarei, care veţi sfârşi în dispreţul „fraierilor” pe care astăzi pretindeţi că îi reprezentaţi!
Aţi minţit, aţi înşelat, aţi anihilat, v-aţi dedublat, v-aţi dezumanizat.
Campania s-a încheiat, urmează spovedania.
Dumnezeu să vă ierte!

28 mai 2008
Din volumul Murim cu viaţa în braţe – Editura Pastel
DSC_0011разработка логотипа стилякак выбрать сотейниккакой в украине необлагаемый минимумReplica MR872

Regretul – forma etică a prostiei

„Hir-aţi ai dracu’ de străini! Ce mă filmezi, mă? Ce, vrei banca mea? Puie-te dracu să vii aci, la noapte, că-ţi iau gâtu’! Ai înţăles? Te-nţăp, băăă, îţi toc maţăle! Io dorm aici, de la Sântă Mărie, bă, şobolanule! Scroafa dracu’! Ăsta-i locu’ meu şi nu mi-l ia nimeni, auzi?” – horcăia împuţinatul din faţa mea, agitându-se mai ceva decât Băse când vede ziarişti.
„Tu, n-ai un şnaps?” – schimbă el tonul, văzând că nu reacţionez violent, aşa cum i se întâmplă adesea. Am, şi dacă am, ce-i? – îi spun simulînd că nu înţeleg ce vrea. „Păi dă-mi şî mie-un gât, fă, că te las la noapte să dormi aici
ş-ai să vezi că te arde alizeu’. Îi loc destul, da’ m-o fript zăpada asta.”
Mă apropii, ducând mâna la buzunar. Brusc, s-a îmblânzit. Îmi face loc pe „dormitorul” lui, pe care e gata să-l împartă cu mine, pentru o gură de tărie. Înhaţă sticla şi trage un gât bun. Se uită la mine, se uită în jur şi bagă sticla la brâu. Ce faci, bei singur? – îl întreb. „Vrei şi tu? Las că-ţi dau mai încolo, că te pişi pe tine dacă bei pân’ desară.”
Cum te numeşti? – schimb eu vorba. „Costică. Io îs Costică. Ce, nu mă ştii? Hî-hî-hî, da’ proastă mai eşti, fă, cuibărito! Cum nu mă ştii? Io am fost ăl mai cheptos dintre matriţeri. Da. Meserie, nu glumă! Ce ştii tu, raşchetato? Hăăă, luam şî prime, leafă bună, mi-or dat şi casă, am făcut şi seralu’… Gata-gata s-ajung maistru la SIP. Hăăă, câte tractoare or ieşit din mâna mea, n-ai tu păr pe chicioare! Da, da. Acu’ 2-3 ani, nici nu mai ştiu, am ieşit cu ordonanţa… Am luat ceva bani. O fost bine, da’ banii s-o dus răpidi şî Mitra mea mi-o dat un chicior în cur. M-o dat afar’ din casă. O rămas cu un hăndrălău care i-o vândut casa… Acu’ habar n-am unde-i. Da’ să ştii şi tu c-am iubit-o! Ce te uiţi aşa la mini, ca tractoru’ cu faruri sparte? Am iubit-o ca pe ochii din cap…”
Îl îneacă plânsul. Mai bea o duşcă, îşi trage nasul, face inventarul sfinţilor şi se dezbracă de pufoaica jegoasă. Ce-i, te-ai încălzit? – îl întreb, prefăcându-mă că nu văd păduchii care mişunau pe el. „Da, c-o dat soarele. Las’ că vezi tu la noapte. O să dârdâi ca tractoru’ cu ţava de eşapament spartă, de-o să ţi se ardă bujiile. Da’ «carburant» mai ai? Las’ că fac io rost. Mergem în Piaţa Sfatului, că pe-acolo sunt de ăia cu bani, tot mai pică ceva. As’ vară era mai bine, mai erau şi străini… Măcar de-o bere ş-o zamă tot făceam rost. Nici de ţâgări nu duceam lipsă. Acu’ şi chiştoacele-s îngheţate.
Auzi, tu de unde ai aparatu’ ăsta cu care mi-ai făcut poze? L-ai furat de la străini sau eşti de la Europa Liberă ş-ai vinit să mă filmezi? Hai în Piaţa Unirii, ştiu io pe unu’ care ne dă «carburant» bun pe el, ne-ajunge două-trei zile. Nu vrei? Atunci nu dormi cu mine, ş-aşa nu-i loc aici, că banca asta-i nouă, n-are nici spătar. Pe vremea Ciuruitului şi băncile erau mai mari, le făceam noi în fabrică. Acuma fură toţi. Unu’ face o bancă ş-o turmă de boi iau bani pe ea. Cum crezi că s-au îmbogăţit? Da’ nu cu bănci de ăstea de lemn, proasto! Hăăă, văd io că nu eşti de p-aci, că habar n-ai. Dacă nu mă făcea Mitra, intram şi io în politică ş-ajungeam cot la cot cu Iliescu, cu Băsescu… Ce, nu crezi? Poate salvam şi Tractoru’, da’ aşa, uite ce-am ajuns, că tata mi-o zâs că să nu fur. Heeei, ăştia-s curve mai mari decât Mitra mea! Ce te holbezi aşa la mine? Ce faci, pleci? Treaba ta, da’ vezi să nu-mi furi pufoaica, că-i echipament de protecţie din fabrică, năroado! Du-te dracului, că eşti de-a lor! Heeei, ce v-aş face io, da’ nu pot că nu mai am buletin. L-aş alege preşedinte pe Gigi chioru’ de la sculărie. Ăla v-ar împuşca pe toţi! Bagabonţilor! Hoţilor…”
Am tăcut şi-am plecat strivită de… E problema mea ce am simţit. Pot să vă spun doar atât: am înţeles că regretul este forma etică a prostiei.

Ghimpele de Braşov 2 decembrie 2007
Aвтобусные туры в мае 2016google анализ запросовчугунные сковородыOlympus LS-11E линейный РСМ с контроллером

Du-te-n lumea ta, Bizonule!

Lumea nu există. Lumea se inventează după cum o cere solidaritatea de partid, de gaşcă, de afaceri sau de campanie electorală. Pentru orice situaţie, facerea de… lume nu este o problemă. Vrei lume de partid, faci inventarul „bizonilor” şantajabili şi tari în conturi. Ai nevoie de gaşcă, îţi arăţi pectoralii inscripţionaţi de săbiile celor mai tari interlopi şi toată golănimea ţi se aliniază la vârful bombeului.
Ţi s-a făcut de afaceri, intri în politică ş.a.m.d. Da, dar ca să intri în politică, tre’ să bântui prin lumi paralele: în una te faci că trăieşti, în alta mimezi că-ţi pasă de… mori.
În lumea celor nedrepţi arăţi cât poţi să minţi, cât poţi să furi ori să înşeli, iar în lumea fraierilor te faci că eşti mai deştept decât în realitate, le spui că-ţi pasă şi că o să-i răsplăteşti cu ajutoare, până te vor crede.
Iar dacă vraja inutilităţii nu prinde, nu-ţi încărca mocirla sufletului cu suferinţele altora, ci atacă… occipital. Aminteşte-le supravieţuitorilor că sunt mai săraci decât Fefeleaga neamului, că au nevoie de cimitire de cartier, de ajutoare pentru a-şi continua starea comatoasă, de subvenţii pentru că iarna nu-i ca vara polară, de medicamente, de câte şi mai multe leacuri-fleacuri pentru amorţit simţurile. Fă-te că eşti din lumea lor, arată-le că te doare drept în promisiuni de nevoile lor, aleargă pe cai morţi. Mai trage câte-o duşcă de detergent de firmă, dacă altfel nu faci spume la gură, ca să te creadă că te-ai zbătut prin UE pentru ca să le aduci nutreţ pe gratis. Explică-le că, dacă nu le place, îi bagi în mama Programului PHARE, care oferă cofinanţare pentru centre de asistenţă socială. Spune-le ce te taie capul, până nu te taie… burta, c-apoi se-mpute treaba, de nu mai ajungi nici măcar corespondent la Parlament.
Sau mai bine lasă-i pe oameni să-şi rezolve singuri problemele. Lasă-i şi du-te-n lumea ta, Bizonule!

Ghimpele de Braşov 10 septembrie 2008
купить sip панельacheter les masturbateurs en lignebusiness website marketingEskimo S3+

Perdanţii

Săracii bogaţi! Săracii politicieni! Săracii demnitari! Săracii barosani! Sărmanii de ei!
Sunt ţicnită, ziceţi? Cu certitudine, da. Sunt de-a dreptul ne-bună. Nu însă mai mult decât permite legislaţia românească, nu-i aşa? Cât permite aceasta? Vorba lui Moş Crăciun: ho-hoo-hooo… Permite cât cuprinde şi tot mai încape ceva! Bună ori nebună, aceasta este părerea mea: săracii! – şi punct. Sau, dacă suportaţi, pot continua, atât cât îmi permite spaţiul pe care îl am la dispoziţie.

Săracii, pentru că odată ajunşi alteraţi de bogaţi, fug de lume, de fac spume, iar când se-ncumetă să iasă printre oameni, sunt înconjuraţi de obiectul teoriei lui Darwin, din specia gorilă. De cine şi de ce se tem? Mai degrabă cred că undeva, în subconştient, realizează că sunt infractori şi se înfăţişează conform tagmei: cu gardă. Sau – cine ştie? – au ei unele presimţiri şi încearcă să se adapteze cu „zgardă” şi, prin urmare, cu pază permanentă.

Săracii, pentru că sunt şantajabili şi de aici încurcarea iţelor; compromisuri, minciuni, hoţii în lanţ cu zale cât circumferinţa selenară, cotizaţii grase vărsate în conturile mai-marilor mahări de la Putere, combinaţii complexe, informaţii, contrainformaţii, audieri, răzbunări, trădări, „sinucideri” la comandă, falimente şi toate derivatele.
Săracii de ei, pentru că, adesea, familiile sunt doar pentru apariţii „serioase” în mass-media; în realitate, însă, fiecare cu (in)fidelitatea şi cu (ne)fericirea sa. Cu progeniturile este ceva mai simplu; acestea primesc bani, mulţi bani, maşini de maşini, diplome, vile-sanatorii şi… n-au decât să zburde. Educaţie nu mai trebuie, pentru că asta se dobândeşte din familie, prin puterea exemplului…

Săracii, pentru că au lachei, adunători de scame de pe gulerele albe, adversari, complici numiţi de ochii mujicilor „parteneri” şi tot felul de alte lichele. Prietenia este doar un termen cu care se amăgesc frustraţii care pretind că o astfel de relaţie înseamnă dăruire şi respect, exprimarea sinceră şi fără rezerve a tot ceea ce simţi, egalitate armonioasă, devotament, responsabilităţi şi niciodată oportunităţi. Ooo, nu. Astfel de relaţii ar fi echivalentul autodistrugerii oricărui om important din ţara aceasta. Prietenia este atributul prostiei, a neputinţei, or un om cu potenţial nu are nevoie de prieteni.
Gata, am isprăvit. Continuaţi, vă rog. Cu certitu-dine, veţi identifica toate cauzele pentru care, în realitate, bogaţii sunt perdanţii acestor vremuri.

Ghimpele de Braşov – 16 aprilie 2008
неоклассика сипnoah car cover rainраскрутка сайта в топVV141