Într-o splendidă noapte de septembrie a mileniului trecut, părinţii mei şi-au aplicat un test fierbinte de fertilitate şi pentru că martor le-a fost Dumnezeu, testul a ieşit pozitiv, dar efectul, după cum lesne se poate constata, …
De la vîrsta de zece luni merg, vorbesc şi caut să descifrez lumea care, parcă în semn de protest faţă de naşterea mea, se tot ajustează.
Poate că tocmai de aceea, la vîrsta mea, de 118 ani, îmi este tot mai greu să înţeleg pe ce lume mă aflu. Nu glumesc, este chiar suma exactă – anii cărora le-am supravieţuit, unii dintre aceştia chiar fascinanţi, plus anii alocaţi studiilor şi încă o dată plus, anii consumaţi pe cîmpiile muncii… Este că este? Este! „Şi cu asta ce-am făcut !?” – ar exclama a interogaţie, un celebru actor.
Păi am făcut, Maestre, am făcut, dar fără efecte notabile.
Am făcut Pirotehnie, o meserie peste poate de deşteaptă, numai că efectul a fost dezastruos – produsul muncii mele era destinat uciderii oamenilor.
Am făcut Psihologie. Efectul a fost devastator. De data aceasta, în ceea ce mă priveşte, pentru că am izbutit să descifrez mai uşor specia din care fac parte. Detalii, cu alt prilej…
Am făcut Drept – specialităţile Criminalistică, Drept penal şi Dreptul afacerilor. M-a cuprins deznădejdea. Pe tema aceasta poate fi elaborată o teză de doctorat.
Cea mai mare parte a activităţii mele am făcut Jurnalism. Ei, în această zonă mi s-au frînt toate speranţele. Profesie fascinantă şi sfîşietoare, deopotrivă. După circa 6.500 de ediţii emisiuni TV şi alte cîteva mii de articole în presa scrisă, am înţeles că puţini sîntem cei care avem şanse de revenire la condiţia om. Pe de o parte, neputinţa de a-i ajuta pe nedreptăţiţii cuplaţi ireversibil la neşansa unei vieţi decente, pe de altă parte – imposibilitatea de a-i elimina şi a-i pedepsi pe infractorii internaţionali, care-şi spun demnitari.
Iată de ce nu contenesc să mă mir cum de nu am primit încă, premiul de excelenţă al Asociaţiei Tîmpiţilor Profesionişti.
Sau, măcar să fi fost nominalizată pentru premiile Ligii Naivilor fără Frontiere.
În fine, sfîrşitul nu-i aici, cursa continuă…
Îmi place mult, îmi place cum vorbiți și cum puneți problema despre : parlamentari, jigodismul si nesimțirea lor, pe care românii îi votează pe bandă rulantă !
Sunteti fantastica.
Mă alintați. Vă mulțumesc!
Sunteti o fericita stimata doamna !
Vă mulțumesc, domnule Bunescu.
Welcome to the club! Desi nu cred ca suntem prea multi, aici, in Liga Naivilor fara Frontiere! Si nici macar nu suntem elitari/elitaristi, n’est-ce pas? 🙂
încă sunt oameni care te descoperă și se bucură
eu sunt unul dintre ei
Ufff, m-ai emoţionat. Mulţumesc. Şi reciproca e aici, în buzunarul de la piept