Gata, s-a mai consumat o campanie electorală sau poate că ne-a consumat campania pe noi. Ei, şi? Treacă de la noi, aşa cum au mai trecut atâtea! Important este cu ce ne-am ales. Doar cu ceea ce merităm, fireşte! Personal, mai mult ca niciodată în ultimii optsprezece ani, am constatat cu amărăciune că dacă îndrăzneşti să critici, se pun în mişcare toate mecanismele mafiei pentru a-ţi acoperi gura.
Celui care nu poate fi anesteziat cu un gipan ori cu ceva zeci de mii de para, i se aplică lovituri pe la spate, este ameninţat cu punerea în acţiune a pitbulilor pentru a fi eliminat.
Celor care folosesc astfel de practici, le spun deschis că sensibilitatea faţă de critici derivă din incapacitatea de a fi onorabili, iar cei care nu au… organ pentru onoare, vor rămâne doar nişte rebuturi ale speciei din care pretind că fac parte. De ce? Pentru că, indiferent de câţi bani au, de relaţiile sus-puse, de poziţiile sociale ocupate vremelnic şi nedrept, niciodată nu vor fi onorabili, pentru că onoarea nu se spală cu bani sau cu promisiuni ori cu ameninţări. Ştiu că, în aceste vremuri, puţini sunt aceia cărora le mai pasă de felul în care sunt percepuţi de către „prostime”, atâta vreme cât se mai pot ascunde în spatele unei sigle de partid ori a cine ştie cărui concern din spatele căruia îşi manifestă dispreţul faţă de „fraieri”. Dimpotrivă, chiar, este o mândrie să îi doară în bască de ceea ce crede lumea despre ei, chiar dacă cel puţin un fraier are dreptate când spune că sunt nişte gunoaie.
Sărmani iresponsabili, nu mai aveţi nici o şansă pentru a accede la demnitate!
Sunteţi jalnici, vă lipseşte cultura lăuntrică a onoarei, estetica sfârşitului! Nişte amărâţi ai dezonoarei, care veţi sfârşi în dispreţul „fraierilor” pe care astăzi pretindeţi că îi reprezentaţi!
Aţi minţit, aţi înşelat, aţi anihilat, v-aţi dedublat, v-aţi dezumanizat.
Campania s-a încheiat, urmează spovedania.
Dumnezeu să vă ierte!
28 mai 2008
Din volumul Murim cu viaţa în braţe – Editura Pastel
